vineri, 29 mai 2015

dialog


el-N-ai făcut nimic cu viaţa ta, încă. Job n-ai , iubit n-ai ... Te descurcai mai bine când erai mai tânără.
eu-Crezi că am îmbătrânit?
el-Cred că ai renunţat prea repede. Toţi cei care renunţă, îmbătrânesc prematur. Le moare tot ce e mai important, acolo în ei.

miercuri, 27 mai 2015

Noroi



Cele mai de impact momente ale vieţii mele, am constatat că s-au petrecut în ploaie. Şi în noroi.
Nu. Nu genul acela de ploaie care te face să dansezi desculţ, care stâmpără asfaltul încins şi spala trotuarele obosite, dând peisajului o notă romantică. 

O altfel de ploaie. Un alt fel de peisaj. Cu nori grei, care în imaginaţia mea mai aveau puţin şi cădeau , fix pe umbrela deja suflată şi ruptă de vânt. 
O ploaie rece ca-n poeziile lui Bacovia. 

Când am ajuns la eveniment, arătam întocmai unei pisici plouate. Dar n-a contat. Am râs, am adunat laude, am strâns mâna cu mândrie unor oameni mari, am vorbit frumos, am ţinut discursuri scurte şi îndrăzneţe. Am flirtat, am băut şampanie, am înghiţit lacrimi şi noduri din gât. 
Am ajuns acasă, am deschis uşa, am trântit florile, am privit oglinda, mi-am dat jos hainele, am trimis un mesaj scurt şi am închis telefonul. Am fumat ţigara, am refulat lacrimile. Am intrat sub duş şi s-a oprit ploaia.  


Unele zile sunt atât de importante, încât simţi nevoia să-i îmbrăţişezi pe toţi cei pe care cândva i-ai abandonat.

marți, 26 mai 2015

Ce n-aveţi acasă?


Pe cuvânt că am vrut să ajut! Să îi explic . Să îl şcolez. Să mă comport exact cum nu se comportă ea, ca să vadă , prin legea contrastului că ceea ce ai acasă este de nepreţuit.
Dar lui nu-i place ce are acasă. Nu-i convine mâncarea ei. Coafura ei. Picioarele, buzele, nervii, tensiunea. Lui nu îi place cum se îmbracă, cum îi vorbeşte, cum îl tratează.

Eu îl admir de la fereastră, ea îl ceartă de la un metru distanţă. El fumează mult. Ea gesticulează la fel de mult.
Ţipete.
Farfurii trântite.

De săptămâni bune urmăresc telenovela.
Să vă ia dracu . Oameni proşti. Care vă chinuiţi să duceţi o relaţie. Care nu înţelegeţi că trebuie muncă pentru a avea fericire. Comunicare. Atingeri. Surprize. Înţelegere. Calm. Uneori detaşare. Uneori aşteptare. Uneori cucerire şi recucerire.

el- Hai să ne vedem.
eu- I-au plăcut clătitele?
el- Nu s-a atins de ele. N-ai auzit că avea gura ocupată cu insulte?
eu-Am văzut că ai stat cam mult la geam.. 
el- Poate pentru că te-ai dezbracat în faţa lui. Nebuno.
eu- Hai să o lăsăm baltă.
el- A plouat. E un moment bun de lăsat baltă. Ce momente bune găseşti.

End of story.

luni, 25 mai 2015

Clătite

... cele mai bune clătite.
Nu m-am putut abţine şi am interveit. Vecinul care gătea dezbrăcat, astăzi mi-a făcut clătite. Tot dezbrăcat. Pe muzica lui Ramstein. 

Detaliez altădată. Acum stau la geam şi îl văd / audcum se ceartă. Cu logodnica. Fir'ar.

duminică, 24 mai 2015

sâmbătă, 23 mai 2015

Întâmplări curente

Am tras perdelele  rapid. La dracu'. Vecinul din blocul de vizavi , gătea dezbracat. Tentaţii.  vecini.  Şi alcool. Combinaţia fatală.

Bun. Lăsând astea deoparte, azi am facut două gesturi frumoase. Aş fii zis fapte bune, dar... mă abţin.

1. Merg să ''cumpăr'' vin. Încet, relaxată. Relaxată, deşi obosită după o noapte ciudată ( long story, povestesc altădată, deşi nu interesează pe nimeni)  Câţiva copii...5 la număr ( rromi) se joacă cu mingea. Unul mai miştocar mă loveşte în piciorul drept . Nu zic nimic. Le-o pasez înapoi, deşi tocurile erau destul de îndrăzneţe, imi iau vinul şi mă întorc. Le dau la fiecare un Kinder Delice. Se uită miraţi , în timp ce băiatul care m-a lovit, lasă capul în pământ. Nu am vrut să-l fac să se simtă prost. Doar mi-am amintit câţi oameni mi-au făcut mie bine, după ce i-am lovit. Atât.

2. Mereu mi-am dorit să încep o afacere. Îmi aduc aminte că-mi făceam planuri, după partidele de sex cu singurul om pe care l-am iubit, cum că noi , ne vom face un magazin. Un restaurant. Un birt. Un....orice. Nu s-a întâmplat. În fine.
Venind spre casă, observ un fel de birt, amestecat cu jocuri de noroc şi cateva sticle de băutură. Nu l-am mai văzut. Doar trec zilnic pe acolo. Geamuri mari, claritate deplină. Localul gol. O singură masă ocupată. Doi bărbaţi ( 25-30 de ani) , calculau ceva.
Intru.
Conversaţie

Eu - Bună seara. Când aţi deschis aici?
Unu'- De două ore.
Eu-Câţi clienţi au fost?
Unu'-Nimeni.
Eu- O cafea cât costă?
Unu'- 5 ron

Am lăsat 100 ron pe tejghia şi am ieşit. Urându-le baftă.
Am plecat mulţumită, gândindu-mă că eu, în locul celor doi, eram fericită să vină un client , să plătească o cafea cu 100 ron. Primul client.

 Somn uşor.

vineri, 22 mai 2015

Care este cea mai tare armă din lume?
Cred că am aflat  abia acum, răspunsul.

Pacienţi



Medicii ar trebui să ştie că viaţa e scurtă. Că uneori se moare brusc. Că se amână planuri, concedii, examene, cafele. Dar nu se amână oameni. Că-i pierzi măh, îi pierzi. Şi apoi te uiti dupa ei pe holuri de spital cum vin la alţii, dar nu la tine. Te uiţi şi te uiţi degeaba. 
Chirurgii ştiu cel mai puţin despre un om. pentru că se uita la el cu bisturiul.
Vreau un implant de suflet. Dau la schimb o inimă proastă. 

miercuri, 20 mai 2015

Aberaţii

Dăm peste oameni care vin să ne facă pace înăuntru. Doar ca să poată după aceea să inceapă războaie în noi. 

Admir apusul poveştilor şi jelesc până în zori, speriată de răsărit. Cu perdelele trase, mă nenorocesc cu gânduri ascuţite. 
Dacă ar fi să retraiesc o singură zi din trecut , aş alege-o pe cea care a pus crucea pe mormântul viselor mele.

Aberaţii din nou.

marți, 19 mai 2015

Ăăă, ştii?


Să nu furi. Să nu furi iubiri, să nu furi ideile altora, să nu furi bani, să nu furi bunuri. 
Eu am furat, deci mă declar vinovată.

Oamenii din jur nu şi ar da seama nici în alte 5 vieţi, că cele două codiţe prinse , hainele largi, un ghiozdan deja uzat , dar care îmi poartă noroc şi privirea de copil dezorientat, nu sunt decât deghizarea perfectă a unui făptaş disperat.

Intru în hipermarket şi mă plimb de colo colo. Îngheţată. Câteva agrafe . Două sticle de vin. Azi alb. Şi ies.

Când am furat prima iubire a altei fete, eram la liceu. Scântei şi artificii. I am povestit după ani de zile că defapt nu eram o prietenă atât de bună. A fost de acord şi nu mi'a mai vorbit.
Am furat primul proiect, de la un coleg îndrăgostit. De mine. Era prea cu capul în nori, să observe ce se întâmplă pe pământ.
Am furat primii bani, de pe un card. Într-o noapte de toamnă, în timp ce el dormea, iar eu mă simţeam folosită.
Am furat haine, după ce m-am uitat pe internet la un tutorial. Care nu era despre furat. Şi nicidecum despre haine.
Am furat ţigări, cu o tehnică pe care nu pot să o spun, pentru că e complicată. Tehnică învăţată pe atunci de la un simplu student la teologie, care azi este preot şi cu care mai vorbesc uneori. Nu vrea nici cum să înţeleagă, că cele zece porunci defapt sunt treisprezece  -am citit pe undeva- iar cele şapte taine, trebuie să rămână acolo unde le este locul în taină.

Am furat întotdeauna din plăcere. Plăcere urmată mai apoi de nevoie. Şi în final , de obişnuinţă. Un bun hoţ, nu poartă niciodată replicile la el, pentru că e atât de bun în ceea ce face, încât nu va fi niciodată nevoie să le folosească.

Ăăăă, ştii? Defapt nu ţi-am furat bărbatul. Ţi l-am împrumutat până vine al meu.
Ăăăă, ştii? Defapt nu ţi-am furat banii. M-am gândit să-i pun lângă ai mei, să nu se plictisească.
Ăăăă, ştii? În realitate eu sunt actriţă. Exersez pentru un rol important, în filmul 'în cât timp furi o sticlă'

În fine. Aberaţii.

luni, 18 mai 2015

Despre ''cunoscuţi''


Am cunoscut femei cu funcţii înalte, care şi-au ruinat viaţa îndrăgostindu-se de subalterni. Femei care s-au dus la amanet şi -n loc de inel, au lăsat acolo sufletul. Femei nesigure pe ele, care nu au ştiut că blonda subţirică din dreapta celui pe care ele îl iubeau, defapt era un fel de Barbie pentru nopţi false. La fel ca unghiile blondei, la fel ca sânii , părul şi mai ales caracterul.

Am cunoscut bărbaţi , care din frica de a nu pierde moşteniri, au pierdut o comoară întreaga, ascunsă sub denumirea de femeie. Bărbaţi care s-au îndrăgostit de menajere sau bone, căsătoriţi cu femeile acelea care la rândul lor erau îndrăgostite de subalterni sau bijutieri. Bărbaţi care au tras doar lozuri necâştigătoare şi s-au oprit fix lângă cel câştigător când au jurat ca nu mai joacă. Şi-a venit bijutierul. Si subalternul. Şi restul. Restul, înafară de el.

Am cunoscut mulţi oameni. Oameni care probabil nu m-ar recunoaşte în plină zi, stând în colţul din dreapta al cafenelei de lângă mine. Oameni de la care am învăţat lucruri tare interesante ... :să nu accepţi niciodată jumătăţile de măsură. Să fii dispus să pierzi bani, maşini, case, afaceri, dar să nu îţi pierzi părţi din tine. Acestea din urmă nu pot fi redobândite. Oricine ar încerca să te completeze, să te reîntregească, nu va face decât să adâncească golurile lăsate de compromisuri prosteşti.

Am învăţat multe.
 Ei bine, scriind, mi-am dat seama că (mă) mint. Că întreaga viaţă am oscilat între bărbatul alteia şi bărbatul care putea să fie doar al meu, dar nu l-am vrut.
Mi-e plin sufletul de goluri, compromisuri si alegeri proaste.

Test




Nu rezolva totul după cum te ai obişnuit. Pentru ca mereu ţi-a dat cu virgulă . Şi doar tâmpiţii cred că după virgula asta mai urmeaza ceva.

joi, 14 mai 2015

Nu am titlu.

V-aţi uitat atent la oameni coborând scări acoperite de gheaţă? La primii paşi sunt atenţi, coboară încet. Apoi, când văd că n-au căzut, prind curaj şi se grăbesc.Aşa facem mereu. Călcăm cu grija, rar, de frică să nu strivim începutul. Apoi ne apucăm să alergăm. Şi nici nu observam, în graba noastră, câte pierdem pe drum.
E uimitor cum rataţi să vedeti esenţa. Cum eşuaţi să vă descifraţi pe voi prin alţii. Cum nu ştiţi să iubiţi decât formal. Cu toate cuvintele ce se cer a fi spuse. Cu toate gesturile de tandreţe bifate.
Cum vă aşteptaţi să vă găsiţi liniştea fix în cel mai mare zgomot – cel făcut de tocurile femeii care tocmai vă paraseşte.
Eu azi vă las să mă conduceţi cu mila de a vă şti inapţi să vă fi pus măcar o dată sufletul sub formă de integrame şi să vă scrieţi singuri răspunsurile. (şi finalurile). Să vă calculaţi viaţa în senzaţii brute, nu în tăceri. Să înţelegeţi că nu iubeşti rotund si întreg decât în momentul în care te simţi anulat. Decât când hotărăşti să-ţi aşezi viitorul între malurile abrupte ale vieţii celuilalt. şi să renunţi la orice certitudine că-ţi aparţii doar ţie. Cu mila de a vă şti destul de proşti încât să credeţi că dacă nu gasiţi necunoscuta, aveţi voie să inventaţi alte ecuaţii. Şi cu certitudinea că toate golurile peste care aţi încercat să săriţi, vă vor ajunge din urma. Toate de-o data. La fel ca pe mine.

miercuri, 13 mai 2015

.-.-.-.-


Între ăştia patru pereţi, în camera asta în care am descoperit că zborul nu e posibil -nici măcar în braţele cuiva- pentru că inevitabil dau cu capul de tavan sau în zilele de glorie, cu el de toţi pereţii, deci cum spuneam, între ăştia patru pereţi totul e aşa cum ar trebui să fie. Cărţile la locul lor, aliniate cu încăpăţânarea şi atenţia pe care doar un sindrom obsesiv-compulsiv poate să ţi le ofere, sticla de vodka după fotoliu, ţigările şi iarba în vază de pe ultimul raft, vază care nu a vazut flori în viaţa ei. De unde şi noua ei utilizare.  Ultimul bărbat care mi-a cumparat flori a fost şi ultimul din al cărui pat m-am ridicat definitiv când mi-am dat seama că nu vorbim aceeaşi limbă şi că nu-l voi putea iubi niciodată aşa cum am sperat:  rotund, apăsat, cu tot mai mult curaj, pentru totdeauna. când am inţeles că minciunile între oameni sunt ca igrasia pentru pereţi. distrug şi îmbolnăvesc şi dărâmă. Dar în fine, asta e poveste pe care mi-o mai aduc aminte când rămân fără motive să înjur. Aşa că după un “futu-i mama ei de treaba” urmat de un “fie-le ţărâna uşoară” pun punct. Pentru a nu ştiu câta oară.
În camera asta, îmi fac de obicei ordine în mine. Pun puncte şi tai cu linii groase.
Pusă pe hârtie, viaţa multora dinte noi ar arăta ca un cod morse.

marți, 12 mai 2015

Tu ai secrete?



Eu-Care este secretul tău? 
El-Nu am secrete.
Eu-Toţi avem.

I-am pus întrebarea asta acum doi ani. Astăzi, răspunsul a fost altul. Astăzi, când nu mai împărţim acelaşi pat, când nu mai ştim ce gust au buzele celuilalt, când fiecare şi-a trasat un alt drum, fără intersecţii comune, am găsit răspunsul.

Mai ştii când m-ai întrebat despre secrete? Mai ştii că atunci când te futeam pe la spate aveai orgasmul acela care iti facea părul să arate ca şi Polonia după Hitler?  Mai ştii că iţi puneai perna pe cap şi parcă atunci se declanşa al treilea război mondial? 

Avusem cândva o poveste de dragoste. Nu ai ştiut niciodata de ea. Mi-a spus că pleacă şi dusă a fost. La puţin timp te am cunoscut pe tine. Ai reuşit să o inlocuieşti, dar nu să mă faci să o uit. Te-am iubit. Din prima clipă când ţi-am văzut făţuca. Doar că în pat...erai prea vulgară. Lenjeriile acelea, nu m au atras niciodată. Jocurile erotice mă speriau, deşi imi frecam pula pe filme porno şi nu aveam nicio treabă. Nu am inţeles niciodată de ce trebuia să te leg sau să te trag de păr. Am lăsat dupa tine, doar să te satisfac.  Ai observat şi tu cât de tare mi se făcea când stăteai cuminte. Ascultatoare. Când gemeai incet, nu când urlai ca o nebuna. Ştii că dimineaţa te futeam cel mai bine. Când nu erai machiată. Când nu aveai tocuri . Când nu aveai corsete si alte tampenii. 

Când te futeam cum trebuie, de cele mai multe ori nu iti vedeam faţa. Nu că nu ai fi frumoasă . Dar nu imi placea perversitatea din privire. Mi se înmuia brusc. Tu i ai cucerit pe mulţi cu asta, dar pe mine nu ai reusit . Eu încă mă gândeam la ea. La felul ei blând şi cuminte. La ochii calzi si vocea sexy. O sexualitate nu la modul pornografic, ci senzual. Nu ştiu dacă înţelegi... La faptul că încă nu ştia ce înseamnă a face sex . Şi mai ales, la modul timid în care imi spunea că îi place. 

Pe tine te-am iubit, pentru că eşti puternică. Pe ea încă o iubesc, pentru că nu ştiu ce face acum. Nu ştiu dacă e în braţele cui trebuie sau dacă aude cuvintele pe care le merită. Tu n-ai avut nevoie de dragoste. Ea a avut şi mi-a fost frică să i-o dau atunci, la momentul potrivit.

Toţi avem secrete. Mai mici sau mai mari. Pe care le impărtăşim sau pe care le ducem în suflet până la moarte. Unii se folosesc de ele, alţii incearcă să le înăbuşe. Însă ori cum ar fi, cu toţii le avem.

duminică, 10 mai 2015

încredere

Am încredere în oameni. N-aş putea sa trăiesc cu gândul că pun cuiva viaţa mea între palme, iar el o să mi-o şifoneze ca pe o ciornă nefolositoare. In palmele unora mi-am pus sufletul şi mi l -au modelat atât de frumos...iar eu m-am prins de asta ..atât de târziu. Aceia sunt oameni cărora nu le-am mulţumit niciodată , dar care ar fi mândri să vadă că după ce au plecat mi-am pilit atent colţurile rămase.

Am încredere şi ofer sprijin. Şanse. Uneori învăţături, alte ori lecţii adevărate.

E important sa ajuţi. Fără să aştepţi laude. Din umbră dacă se poate.

Cred că doar astfel, noi oamenii, avem şansa să fim îngeri păzitori unii pentru ceilalţi. Iadul şi paradisul, sunt aici, pe pământ. Nu ni se văd coarnele sau aripile, dar ele există. Depinde de tine ce alegi: să zbori, sau să împungi .

vineri, 8 mai 2015

Regăsire


Mi se pare o nebunie să stăm să vorbim. Ţi-am spus de mii de ori că nu e bine ce faci. Că ai ales calea greşită. Te-am aplaudat ori de câte ori ţi-ai îndeplinit vreo dorinţă, doar că dorinţele tale semănau mai mult cu nişte mofturi prosteşti.Ţi-am spus de atâtea ori să ai grijă . Când sari în sus de fericire, să nu îţi ia cineva pământul de sub picioare. M-ai închis în baie , te-ai machiat frumos şi nu dădeam zile întregi de tine.

 Ai vrut să-l ai pe x şi pe y şi te -ai trezit că tu defapt eşti un zero barat .
Ai plâns prin toate colţurile casei şi toate nebuniile te-au costat tone de şerveţele. Şi butelii de vin. 

Mai ştii când te uitai în oglindă, doar ca să vezi ce a mai rămas din tine? Că tu ai dat câte puţin tuturor şi nu ţi-ai umplut niciodată lipsurile. Ai crezut că dacă eşti acolo la 4 dimineaţa, o să ţi se ridice o statuie... iar tot ce ţi s-a ridicat au fost palmele lor pe care le primeai fără să scoţi un scâncet.

Cine e acum lângă tine? Liniştea nu umple golurile. Zidurile s-au dărâmat. E în firea zidurilor să se prăbuşească.

Ţi-am spus că toţi suntem făcuţi din întuneric. Doar că unii devenim fulgere, iar alţii răsărituri. De ce în ochii tăi văd doar apusuri?
De ce ai eşuat? de ce ai ieşit din decor? De ce dacă îţi semnalizam întotdeauna gropile, tu insistai să dai în ele?

Mi-ai deschis uşa de la baie, după luni de tăcere. Ai venit să vorbim. Te-ai aşezat pe gresia rece şi mi ai cerut un foc. Mi ai dat dreptate . N am mai văzut atâta disperare în ochii tăi, din ziua aceea...ştii tu care... 

Proasto! Vino aici. Nu ţi-am vrut niciodată răul. Noi două putem să facem o echipă bună. Tot ce trebuie să faci, e să mă asculţi când îţi urlu din tine însăţi NU E BINE. 

Şi cred că azi, m-am regăsit pe mine însămi, după multă vreme. Imi sunt datoare cu respect. Şi cu încredere. Mi-am dat seama că eu sunt tot ce am mai bun.

joi, 7 mai 2015

Înţelege


Întelege că nu iubesc.
Nu caut să mi se spună cuvinte dulci, pentru că am avut prietene care au căutat asta, au primit, iar acum jelesc lângă rochiţele din facultate, intrebându-se de ce  poartă tricouri XXL.
Înţelege că am iubit un singur om. Şi l-am părăsit , să nu-i distrug viaţa. Şi visele. Şi şansa de-a avea o familie. Normală.
Înţelege că am momente de slăbiciune doar când sunt beată. Şi sunt beată des, dar cu timpul, am învăţat să-mi ''dresez'' partea umană... şi să scot la atac fiara din mine.
Înţelege că dacă te muşc şi dacă ţi-o sug tare si brutal, nu o fac dintr-o pasiune nebună, ci dintr-o dramă ascunsă.
Înţelege că nu îmi pasă cine te sună şi nu trebuie să te justifici. Nu-s mă-ta, nu-s nevastă-ta, nu-s nimeni. Sau...sunt nimeni. Cum e corect?
Înţelege că n-ai de ce să cauţi dincolo de aparenţe. S-ar putea să nu găseşti absolut nimic.

Asta sunt.
Nu pretind un bărbat atent. Nu pretind gesturi romantice. Nu pretind ieşiri în locuri selecte sau cadouri scumpe. Nu pretind, pentru că n-am ce să ofer în schimb. Decât sex. Iar asta, poate să ofere oricine.
Înţelege că nu mă cred specială.  n-am cu ce.
Nici deşteaptă. Poate pentru că nu am jecmănit bărbaţi cu bani să-mi pun silicoane, nici nu m-am futut pentru o maşină scumpă. Permisul îmi stă uitat, pentru că asigurarea e prea scumpă şi bugetul prea mic momentan.
Înţelege că fac două facultăţi nu ca să-ţi sug ţie pula.  Ţi-o sug, tocmai în speranţa că într-o zi, voi fi pe picioarele mele şi nu cum sunt acum...la picioarele tale.

Fir'ar.

Îmbată-mă.



Îmbată-mă.
Nu o să mă mint singură. O să te las pe tine. Măcar atât să faci.
Iar eu mă voi preface că te cred. Iar tu triumfător, o să-ţi freci mâinile imaginare şi o să îţi bifezi lista.
Mă voi dezbrăca singură şi mă voi îmbrăca...la fel de singură
Tu îţi vei aprinde ţigara, eu voi aprinde becul, să-mi găsesc demnitatea . O să mi-o iau, o să mi -o scutur şi o să mi-o pun în portofel. Alături de banii aceia mizerabili, care se vor duce pe alcool şi pe lenjeria intimă în care altul o să mă îmbete, de care altul o să mă dezbrace.

O să fiu tăcută. Eşti tu sătul de gălăgia de acasă. O să imi trag fusta mai jos, ca o mironosiţă închipuită şi o să-mi închei toţi nasturii de la cămaşă. O să am grijă să nu las urme. De niciun fel. Nu ştiu dacă  sesizezi, dar nu m-am parfumat. N-aş vrea să miroşi a mine, când vei fi lângă ea. 

O să ies rapid pe uşă şi o să cobor în grabă scările. Nu pentru că m-aş grăbi, ca şi cum cineva m -ar aştepta acasă...ci pentru că nu aş putea să dau ochii cu alţi ochi. 

Tu o să mă priveşti pe geam sau poate nu. Însă eu nu voi întoarce capul .Voi aştepta doar un alt mesaj, într-o altă zi, când treburile îţi vor merge prost la servici, când soţia va avea toane , iar copiii vor lua note mici la şcoală ...

Am observat că te-ai asortat frumos azi. Ochii si sufletul, ţi-erau de un negru adânc.

marți, 5 mai 2015

Ştii?



Nu poţi să îmi spui aceleaşi glume vechi, pe care mi le spuneai în momentele bune şi să te aştepţi să râd. Nu poţi să păcăleşti cu aceleaşi cuvinte un suflet, oricât de credul ar fi. Nu poţi să pescuieşti încrederea aceleiaşi persoane, cu aceeaşi minciună. Nu poţi să vii zâmbind, când ştii bine câte lacrimi ai lăsat demult în urmă.

Unii spun că oamenii se schimbă. Alţii spun, că doar sentimentele, concepţiile, părerile, principiile, ideile, aspiraţiile. Probabil toţi au dreptate. Nici nu contează de unde vine schimbarea, atâta timp cât stai langă un om pe care l'ai iubit şi care acum nu'ţi provoacă nici măcar nervi. Ci o cruntă indiferenţă, presărată cu priviri tâmpe şi gândul de a pleca cât mai repede.

Ştii...
Casa e mai goală. Inima la fel. Dar măcar liniştea e pură. Nu este la fel ca cea dinaintea unei furtuni.